Acidul hialuronic a fost descoperit in 1936, in cadrul Institutului Karolinska din Stockholm.
Acidul hialuronic este componentul principal al familiei polizaharidelor cu care este similar ca structura si comportament, dar mai bun ca si compozitie, continand amino-zaharuri numite glicozaminoglicani.
Din punct de vedere chimic, este un polimer linear neramificat constand dintr-o unitate de dizaharid format din acid glucuronic și N – acetil glucozamina, care se repeta de mai multe ori in molecula, atingand greutati moleculare de pana la cateva milioane de daltoni.
In 1996 Ricerfarma, producatorul Gengigel a abordat pentru prima data un domeniu in care acidul hialuronic nu mai fusese utilizat, si anume Igiena Dentara. In aceeasi perioada in care la nivel mondial s-a trecut la productia biotehnologica a acidului hialuronic, care pana la acea data era numai de origine animala, Ricerfarma a inceput fabricarea Gengigel.
Acidul hialuronic este un component natural al tesutului conjunctiv (in special in regiunea mucoasei orale). Acidul hialuronic continut de Gengigel are greutate moleculara mare (HMW) hialuronat de sodiu, produs in asa fel incat simuleaza perfect acidul hialuronic gasit in tesutul gingival natural. Gengigel este produs printr-un proces biotehnologic de inalta puritate și stabilitate.
Acidul hialuronic HMW (greutate moleculara mare) se gaseste in straturile superioare ale tesutului gingival sanatos indeplinind anumite roluri specifice. Ajuta actionand ca si bariera și creste rezistenta ligamentului parodontal. Prezenta sa este esentiala pentru mentinerea starii de sanatate a mucoasei si a gingiilor in mod special.
La debutul bolii parodontale sau aparitia oricaror alte leziuni tisulare (afectiuni inflamatorii, pungi parodontale, leziuni, etc.), necesitatea de acid hialuronic a tesutului creste semnificativ (pana la 200% in comparatie cu nevoile de baza) aratand astfel rolul central pe care il are in reglarea rolului celulelor si optimizarea regenerarii tisulare locale.
Lipsa acidului hialuronic cu greutate moleculara mare de la nivelul mucoasei (cauzata de enzime) este responsabila de aparitia conditiilor inflamatorii, cum ar fi gingivita, sangerarea gingivala, pungile parodontale, etc.